INDURATIE, s. f. / induration, s. f. / induration. [Lat. indura-iio, -onis = intarire, de. (a indurare =a mtan (in = in; durus = tare., dur).] Intarirea unui tesut sau organ In urma unei infla-matii, prin formarea de tesut conjunctiv fibros.
INDURATIE, s. f. / induration, s. f. / induration. [Lat. indura-iio, -onis = intarire, de. (a indurare =a mtan (in = in; durus = tare., dur).] Intarirea unui tesut sau organ In urma unei infla-matii, prin formarea de tesut conjunctiv fibros.
