IMUNOSUPRESOR, adj., s. n. / immuno-suppresseur, adj., s. m. / immunosuppressant. [Lat. i mmunis = scutit, aparat, lit [a in =[ipsit da, munus = o6[iaafie; suppressus, de. [a suppri- mere =a afunda (sub = sup; premere = a apasa).} 1) Substanta care scade sau suprima raspunsul imunitar. Produsele din aceasta grupa sunt utilizate In tratamentui unor boli In care activitatea imunitara se presupune a fi In exces sau inadecvata (ex.: *conectivitele), sau In prevenirea reactiei de *rejet de grefa. Sin.: imunodepresor. 2) EfectuI unei sub-stante i.
