IMUNIZARE, s. f. / immunisation, s. f. / immunization. [Lot. immunis = scutit, aparat, de ia in = [ipsit de, munus = oSCigafie.] 1) Procedeu prin care se asigura imunitatea orga- nismului, fie prin vaccinare (*/. activa), fie prin injectare de ser specific (*/. pasiva). 2) In sens mai general, producerea de anticorpi In organismconsecutiv aparitiei unui antigen. Anti-corpii produsi asigura protectia impotriva unei boli sau, dimpo-triva, pot interactiona cu antigenii provocand o stare patologi-ca. Se disting: *heteroimunizare, *izoimunizare si *autoimuni-zare. V. si alergie.
