IMUNITATE, s. f. / immunite. s. f . / immunity. [Lat. immu-nitas, – atis = scutire de sarcini pu[iCice, de. ia in =iipsit de, munus = ol}[iga^U.} 1) Termen care initial a desemnat dobandi-rea de catre organisma unor proprietati de aparare noi si spedfice ca urmare a unei infectii. 2) Prin extensie, In prezent este cuprins sub aceasta denumire ansamblul factorilor umorali si celulari care protejeaza organismul Tmpotriva unei agresiuni infectioase sau toxice (cu exceptia fenomenelor de *toleranta). Se disting doua mari tipuri de i.: a) /. nespecifica (v.).; b) /. dobandita (v.). 3) Prin extensie, unii autori grupeaza In acest termen orice modificare, benefica sau negativa (accident ca-uzat de conflictui antigen- anticorp, de ex.: reactia de *rejet de grefa), a organismului determinata de prezenta anticorpilor. V. In continuare alte tipuri de imunitati.
