IMPURITATE, s. f. / impurete, s. f. / impurity. [Lat. in = dp-sit de; piiritas, -atis = curd^enie, puritate, de ia purus = ‘ wat, neamestecat.] Substanta straina care, adaugata aerului sau apei, produce alterarea compozitiei normale, adica impuri-ficarea acestora.
