IMPULS, s. n. / impulsion, s. f. / impulse. [Lot. impulsus = punere in miscare, impingere, de. ia impellere fi pellere = a impinge.} 1) Marime fizica vectoriala egala cu produsul dintre masa msi viteza v a unui corp. 2) Forta care are tendinta de a deplasa brusc o anumita structura. 3) Variatie brusca, intensa si de durata scurta a unei marimi variabile. Ex.: i. electric. 4) Modificarile bioelectrice de la nivelul biomembranelor care se transmit la nivelul anumitor tesuturi, Indeosebi In fibre nervoase si musculare. 5) Termen utilizat uneori, gresit, ca sin. cu *impulsie.
