IMPEDANTA, s. f. / impedance, s. f. / impedance. ‘Lngl. impedance = Tezistenfa, din [at. impedire = a impiedica.] Marime caracteristica unui circuit electric dipolar de curent alternativ, egala cu raportui dintre tensiunea aplicata la borne si intensitatea efectiva a curentului care trece prin circuit, cand In acesta nu se indue tensiuni electromotoare. Se masoara In ohmi. La tesuturile vii nu apare reactanta inductiva, i. fiind alcatuita numai din suma rezistentei ohmice si a capacitantei (reactanta sau rezistenta capacitiva). Impedantmetria constituie o metoda de explorare cu perspective, aflata Inca la Inceputuri.
