IMBALSAMARE, s. f. / embaumement, s. m. / embalming. [[at. in =in; balsamum = fiakam.} Tratament aplicat cadavrelor in scopul conservarii. Consta In injectarea, dupa drenaj, ‘in vase si inviscere, a unor soluIii chimice si conservante. Sin.: tanato- praxie.
