HIPOVENTILATIE, s. f. / hypoventilation, s. f. / hypoventi- lation. [Cfr. hypo = mai puf:in; (at. ventilatio, -onis =e^pune-re [a v&rit, de ia ventilare = a agita in aw Diminuarea cantitatii de aer inspirat care patrunde In alveolele pulmo-nare Intr-un minut, adica a ‘ventilatiei alveolare, care nu mai asigura o cantitate de oxigen sufidenta consumului fiziologic. H. poate fi determinata de o afectare a centrilor, a cailor ner-voase sau a muschilor respiratori, sau de leziuni ale custii to-racice, pleurei sau plamanilor. Ea provoaca o *hipoxemie cu retentie de CO; si *addoza respiratorie. V. si insufidenta res-piratorie.
