HIPOTENSIUNE, s. f. / hypotension, s. f. / hypotension. {Cjr. hypo = mai pufin; Cat. tensio, -onis = mtindere, de [a ten-dere = a intinde.} Termen uzual pentru h. arteriala, care consta In diminuarea paroxistica sau durabila a *presiunii arte-riale sistolice sub 100 mmHg. Acest prag este pur conventional si este considerat la nivelul presiunii arteriale maxime, presiunea minima variind proportional In mai mica masura. Ca-racterul arbitrar al acestui prag decurge si din faptui ca presiunea arteriala normala creste cu varsta, ca si pentru ca el nu poate cuprinde chiar scaderi masive ale presiunii din cadrul *hipertensiunii arteriale.
