HIPOTALAMUS, s. n. / hypothalamus, s. m. / hypothalamus. NA: hypothalamus. [C/r. hypo = su6; thalamos = camera interword] Regiune a diencefalului care formeaza planseui ventriculului al treilea cerebral. Reprezinta centrul principal al vietii vegetative si este legat de hipofiza prin tija vegetativa. Este format din trei parti: 1) Anterioara, situata superior chi-asmei optice; include nucleii supraoptic, paraventricular, hipota-lamic anterior. 2) Medians, cu nucleii hipotalamic lateral, tube-ral, dorsomedial, ventromedial si hipotalamic posterior. 3) Cau-dala, cu nucleii medial, lateral, mamilari intercalati, premami-lari si supramamilari. Sin.: creier vegetativ.
