HIPERTONIE, s. f. / hypertonie, s. f. / hypertonicity (1), hypertonia (2, 3). Gjr. hyper =mai muit; tonos =tensiune.] 1) Starea unui lichid sau a unei solutii avand o *presiune osmotica mai mare decat cea a unui alt lichid cu care este pus In contact. H. plasmatica reprezinta cresterea presiunii osmo-tice a plasmei, ca urmare a cresterii concentratiei In electroliti sau a deshidratarii. V. sindromde hipertonie osmotica a plasmei. Sin.: hipertonicitate. 2) Spasm permanent arteriocapilar, care poate provoca hipertensiunea arteriala. 3) Cresterea *to-nusului muscular sau a *tonicitatii unui organ. Sin.: hipertonicitate.
