HIPERSPLENISM, s. n. / hypersplenisme, s. m. / hypersple- nism. [Gr. hyper = mai muit; splen, -os =spiind; -ism.] Sindrom caracterizat prin: 1) Diminuare puternica, disociata sau globala, a numarului hematiilor, leucocitelor si plachetelor din sangele circulant. 2) Activitate normala sau crescuta a maduvei osoase hematogene. 3) Ameliorarea sau vindecarea sa prin splenectomie. H. este consednta activitatii excesive a splinei, adesea hipertrofiata, care distruge globulele rosii pe care Ie con- tine, formeaza anticorpi nocivi pentru elementele figurate din sangele circulant sau perturba maturatia si eliberarea celulelor sanguine de la nivelul maduvei. H. poate fi secundar („tuber- culoza, *malarie, „ciroza hepatica, leucemie, *boala Besnier- Boeckschaumann, *boala Hodgkin, *boala Bryll-Symmers, tulbu- rari ale circulatiei portale) sau primitiv-primar („icter hemolitic congenital, *purpura trombocitopenica idiopatica, *neutropenie splenica, *pancitopenie).
