HIDROPS, s. n. / hydrops, s. m. / hydrops. [Cfr. hydrops = flidropizie, de [a hydor, hydatos = apd, opsis = aspect.] Termen utilizat pentru denumirea acumularii de lichid, prin diverse mecanisme, la nivelul unor cavitati, al unor comparti-mente din organism sau In tesutui conjunctiv. In functie de caracterul si localizarea h., termenul poate fi sin. cu*ascita, *anasarca, *edemetc. Ex.: 1) H. articular, sin. hidrartroza (v.). 2) H. fetal, sin.: anasarca feto-placentara (v.). 3) H. labirintic, sin.: hidropizie labirintica; transsudat seros care invadeaza labirintui anterior sau posterior, In urma unei tulburari circu-latorii la nivelul arterei auditive interne. 4) H. vezicular. dilatarea „veziculei biliare, ce contine bila alba, de regula conse-cutiv obturarii *canalului cistic cu uncalcul unic.
