HEBETUDINE, s. f. / hebetude, s. f. / hebetude. [Lat. hebe- tudo, -inis = amortire., pros-tie., de la hebetare = a amorti, a siiifii si hebes, -etis =sia6, prost.} Stare morbida caracterizata prin suprimarea facultatilor intelectuale cu conservarea utilizarii simturilor. Reprezinta primul grad de *stupoare.
