HALUCINATIE, s. f. I hallucination, s. f. / hal lucination. [Lat. hallucinatio, -onis = aiurealdi de [a hall iidnare = a aiura.] Perceptie fara object, adica In absenta oricarei stimulari din exterior. Se deosebeste de *iluzie, care reprezinta perceptia de- formata a unui obiect real. Sunt descrise doua mari tipuri de h.: 1) H. psihotice, caracterizate prin absenta caracterului sen- zorial. 2) H. senzoriale sau psihosenzoriale, mai frecvente, se clasifica In functie de analizatori: h. auditive, vizuale, olfactive, tactile, gustative. De obicei plurisenzoriale, h. sunt legate de o serie de fenomene si idei care preocupa bolnavul. H. apar In: alcoolism, epilepsie, schizofrenie, tumori cerebrale, intoxi-catii, infectii grave etc.
