HABITUS, s. n. / habitus, s. m. / habitus, habit. [Lat. habitus = aspect exterior, mod de a fii de. ia hahere = a avea o insufire caracte.ristic.a.] AspectuI general al corpului uman, con-siderat ca expresie exterioara a starii de sanatate sau de boala a unui subiect. Exista, evident, un h. fiziologic si numeroase h. morbide.
