GUTIERA, s. f. / gouttiere, s. f. / groove, sulcus, pi . suici (lat.). [J~r. gouttiere, din [at. gutta =pu-atura, [acrimo.] 1) Atela In forma de jgheab, confectionata din fesi gipsate, ta-bla sau atele Krammer, utilizata pentru imobilizarea unui mem-bru fracturat. 2) In anatomie, ancosa, crestatura la suprafata unui os, la nivelu! careia trece un nerv, un tendon sau un vas (ex.: g. bicipitala, g. calcaneana). 3) In stomatologie, element de agregare a aparatului ortodontic. Poate fi: a) fixa, constand dintr-o coroana pe un grup de dinti, pe fetele lor orale, ocluza-le si vestibutare, fara sa patrunda subgingival; b) mobila, con-stand dintr-o prelungire a placii aparatului pe fa^a ocluzala si vestibulara a dintilor laterali.
