GLUCAGON, s. m. / glucagon, s. m. / glucagon. {Cjr. glykys = duice; gone, gonos = urmaf, samanta ge-nitatd.} Hormon polipeptidic secretat de celulele a; ale *insulelor Langerhans pancreatice. Are actiune hiperglicemianta, antagonista cua -insulinei, stimuland totodata secretia acesteia. G. este captat de ficat, unde activeaza *glicogenoliza, fiind si lipolitic. Secretia sa creste In functie de scaderea *glicemiei. G. este utilizat in accidentele hipoglicemice, pe cale intramusculara, In doza de 1 mg, fiind prescris In doze mai man, In perfuzie, si in trata-mentut ‘socului cardiogenic. V. tab. const. endocrinol. GLUCAGONOM, s. n. / glucagonome, s. m. / glucagonoma. {Cjr. glykys = duice.; gone, gonos = urmaf, sdmdnfd ge.nita[a; -oma.} Tumora rara, dezvoltata la nivelul celulelor a; din ‘insulele Langerhans, secretoare de *glucagon. Manifestarile clinice sunt grupate In cadrul *sindromului de glucagonom. Metastazele hepatice sunt frecvente, iar evolutia este fatala.
