FUZIUNE, s. f. / fusion, s. f. / fusion. [Lat. fusio, -onis =topire, nnprastiere, dt. ia fundere = a varsa] 1) In sens general, reunirea, combinarea stransa a doua elemente, celule, corpuri etc. V. In continuare. 2) Trecerea unui corp solid In stare lichida sub actiunea caldurii. La o presiune data, tem-peratura de f. este o constanta. 3) F. celulara, procedeu folosit Indeosebi pentru obtinerea hibrizilor celulari. 4) F. centromeri-ca: proces de transport al unor portiuni Intregi dintr-un cromo-zompe altui, In cadrul *translocatiei. Explica anomaliile cromo-zomiale de structura si „trisomiile. 5) F. genica, asocierea unor fragmente genice care conduce la formarea unei *gene himera 6) F. nucleara, reactie nucleara puternic exergonica, care conduce la formarea unui nucleu greu din doua nuclee mai usoa-re. Daca f. este In relatie cu cresterea temperaturii, se vor-beste de f. termonucleara. 7) F. oculara reprezinta perceperea In continuitate a unor imagini separate, cu conditia ca frec-venta imaginilor sa depaseasca frecventa critica de f. (FCF). FCF reprezinta frecventa la care stimulii pot fi prezentati ca stimuli separati si Inca perceputi ca atare. Ea depinde de ca-pacitatea creierului de a reuni senzatiile vizuale, determinand o perceptie vizuala unica.
