FUGA, s. f. / fugue, s. f. / fugue. [Lat. fuga = fuga..} Abandon al domiciliului, al locului de munca sau al activitatii, brusc, fara vreun scop evident. Unele f. sunt inconstiente, In epilepsie, confuzie mentala, stari isterice, dementa. Altele se afla In relatie cu un *delir. La copil, f. poate fi consecinta inadap-tarii si apare ca o reactie de opozitie Intr-o stare conflictuala acuta sau ca o manifestare emotionala.
