FLUORESCENTA, s. f. / fluorescence, s. f. / fluorescence. [de [a spat fluor, pe care s-a observatprima data acest feno-men, din [at. fluor, -oris = curgere, ftwr.] Proprietatea unor substante de a emite lumina cand sunt iradiate (Indeosebi cu ultraviolete), lungimea de unda a radiatiei emise fiind superi-oara radiatiei excitante (fenomenul Stokes). Emisia de lumina Inceteaza odata cu oprirea iradierii, iar f. este independenta de conditiile externe, mecanismul producerii sale aflandu-se In interiorul moleculei. Prin aceasta, f. se deosebeste de *fosfo-rescenta si liminiscenta.
