FICAT, s. m. / foie, s. m. / liver. NA: hepar. [Lot. ficatum = ficat.] Glanda anexa a tubului digestiv, foarte voluminoasa, de culoare brun-roscat, cu greutatea medie de 1500 g, situ-ata In loja subfrenica dreapta, constitute dintr-o masa paren-chimatoasa a carei unitate elementara este lobulul hepatic. Acesta este alcatuit din celule hepatice poligonale, centrate de o vena centrolobulara si Inconjurate de ramificatii terminale ale venei porte, arterei hepatice si de canalicule biliare primitive, grupate In spatiile porte Kiernan. F. secreta bila ?i asigura un mare numar de functii biochimice indispensabile vietii. I se descriu trei fete: superioara, inferioara si posterioara. Este mentinut de o serie de ligamente: micul epiploon, ligamentui coronar, ligamentele triunghiulare drept si stang, ligamentui fal- ciformcu ligamentui rotund. Fata sa inferioara este parcursa de trei santuri profunde, care divid ficatui in patru lobi: lobul drept, lobul stang, lobul patrat si lobul caudal (sau lobul lui Spiegel). Fiziologic, f. este o glanda cu dubia activitate: exo-crina – prin secretia bilei, endocrina – prin functiile sale In meta-bolismul glucidelor, lipidelor si protidelor, la care se adauga functiile de epurare si antitoxice. F. joaca un rol important In sinteza *fibrinogenu!ui, a *protrombinei, a *heparinei si consti-tuie un loc de stocaj al vitaminelor A, B, Dsi K. Sin.: hepar.
