EXULCERATIE, s. f. / exulceration, s. f. / exulceration. [Lot. ex = in afard; inceratio, -onis = utcerdfie., dt [a ulcerare = a umpie de rani fi ulcus, -eris =rand.] Pierdere de substan-ta, leziune superficiala; stratui bazal ramane indemn, ceea ce duce la epitelizare fara dcatrice. Sin.: eroziune.
