EXTRAVERSIUNE, s. f. / extraversion, s. f. / extraversion. [Lat. extra = in afard; versus, de [a vertere = a mtoarce.] Orientarea unui subiect catre obiectele exterioare si adaptarea sa la ambianta. V. extrovertit si sintonie.
EXTRAVERSIUNE, s. f. / extraversion, s. f. / extraversion. [Lat. extra = in afard; versus, de [a vertere = a mtoarce.] Orientarea unui subiect catre obiectele exterioare si adaptarea sa la ambianta. V. extrovertit si sintonie.
