EXPERIMENT, s. n. / experimentation, s. f., experience, s. f. / experiment. [Lat. experimentiim = e.^peric.nfd, incercare., de [a experimentare =fl incerca,} Metoda de baza In cerceta-rea stiintifica, de fapt cea mai importanta, constand in reprodu-cerea intentionata, In conditii determinate, a unui fenomen natural In scopul cunoasterii sale. Un e. se bazeaza pe un sis-tem de ipoteze stiintifice si este efectuat, de obicei, pe un model experimental, observatiile obtinute prin e. confirma sau infirma ipotezele de Lucru sau pe cele rivale, alteori fiind veri-ficate o serie de teorii. Spre deosebire de observatia stiintifica, In e. cercetatorul intervine activ, modificand constient unui sau mai multi factori si urmarindulterior evolutia fenomenului stu-diat.
