EXCRETIE, s. f. / excretion, s. f. / excretion. [Lat. excretio, -onis, de. Ca excernere = a se.para, a evdcua} Actiunea de eli- minare a unui produs dintr-o structura cavitara, de regula prin-tr-un conduct natural. Ex.: e. deseurilor din organism.
EXCRETIE, s. f. / excretion, s. f. / excretion. [Lat. excretio, -onis, de. Ca excernere = a se.para, a evdcua} Actiunea de eli- minare a unui produs dintr-o structura cavitara, de regula prin-tr-un conduct natural. Ex.: e. deseurilor din organism.
