EPITELIU, s. n. / epithelium de revetement / epithelium. NA: epithelium. [Cjr. epi =pe; thele = mamdon, ridicdturd; ter-mw mat de anatomistut ‘S^yysch (pe. [a 1700) pentru. a desem-na „pidea care acoperd mamdonut”; swsul s-a u(fins apoi la. toate miin6ra.nde de. mvdif; tennenii „mdotdiu’ fi „mezotdiu” ail fast creati prin analogic.] Tesut de Invelis al suprafetei si al cavitatilor interne ale organismului. Formeaza *epidermul, pre-cum si peretele intern al organelor cavitare si al canalelor sis-temelor respirator, digestiv si genitourinar. E. poate fi simplu sau stratificat, pe de o parte, pavimentos, cubic sau cilindric, pe de alta parte. V. endoteliu, mezoteliu si tesut conjunctiv.
