EPICRITIC, adj. / epicritique, s. f. / epi critic. Cjr. epi = pe.; [at. criticus = critic, cfecisw, din gr. kritikos, de [a krinein = a. sipara de, a disceme.] Care survine dupa o criza.
EPICRITIC, adj. / epicritique, s. f. / epi critic. Cjr. epi = pe.; [at. criticus = critic, cfecisw, din gr. kritikos, de [a krinein = a. sipara de, a disceme.] Care survine dupa o criza.
