EPENDIM, s. n. / ependyme, s. m. / ependyma. NA: ependy- ma. [t^r. ependyma, -atos = im6racaminte de deasupra, de la. epi = pe, endyma, -atos = imfiracdminte.} Membrana alcatuita dintr-un epiteliu cilindric, ce captuseste „ventriculele cerebrale si canalul central al maduvei spinarii. Celulele epiteliului epen- dimar fac parte din *nevroglie.
