ENDOSCOPIE, s. f. / endoscopie, s. f. / endoscopy. [Cjr. endon = inauntru; skopia = e^aminare, de [a skopein =a video-, a ea.min.a. Explorare a organelor cavitare inaccesibile pe cale directa (esofag, stomac, bronhii, trahee, rect, vezica) cu ajutorul *endoscopului sau *fibroscopului. Prin e. este posibila efectuarea directa a unei *biopsii recoltate din peretii organelor In timpul investigatiei si realizarea unor interventii chirurgicale, ca ablatia polipilor.
