EMITATOR, s. n. si m. / emetteur, s. m. / emitter. [Lot. emittere =fl trimite. afara, de. [a ex = w afard, mittere = a trimite.] 1) Dispozitiv care emite radiatii electromagnetice. 2) Izotop radioactiv care emite, prin dezintegrare nudeara, radiatii corpusculare (a, p) si electromagnetice (7).
