ELUTIE, s. f. / elution, s. f. / elution. [Lot. elutio, -onis = spolare, de la eluere = a spala, a fterge.} Fenomenul invers ‘adsorbtiei, prin care corpul adsorbit anterior este remis In solutie. Se produce cu atat mai intens cu cat contactui cu adsorbantui a fost mai scurt si s-a efectuat la temperature joasa.
