ELECTROLIT, s. m. / electrolyte, s. m. / electrol yte. [Cfr. elektron = cfiifi[im6ar, corp care se eCectrizeazd prin frecare; fytos = distrus, dizob’at, de la lyein = a distruge.} Substanta care, aflata msolutie apoasa, disociaza In ioni. Lichidele din organism contin cantitati constante de electroliti sub forma de cationi (Na’, , Ca ^) si anioni (cloruri, bicarbonat, annidrida carbonica). lonii rezultati din disocierea e. partidpa la echilibrul hidroelectrolitic al organismului, mentinerea echilibrului addo-bazic etc. Concentratia lor se exprima In miliechivalenti (mEq). V. si echivalent (echivalent-gram).
