ELECTROFUZIUNE, s. f. / electrofusion, s. f. / electrofusion. {Cjr. elektron =chihKwfiar, corp care se dectrizeazd prin fre- care; [at. fiisio, -onis =topire, iu’.hefiere, de [a fundere = a face set curga.] Tehnica mcare se utilizeaza un camp electric stab si pulsat. Celulele plasate Intr-un astfel de camp se aliniaza si membranele lor plasmatice sunt fragilizate, conditii care favorizeaza fuziunea celulara. Metoda este utila pentru obtinerea de hibrizi celulari.
