ELECTROENCEFALOGRAMA, s. f. / electroenc6phalogramme, s. m. / electroencephalogram. [Cfr. elektron = chih[im6ar, corp care se dec.trizeaz.a prin frecare; enkephalos = creie-r, de [a en = in, kephufe = cap; gramma = inscriere.} Abrev.: EEG. Imagine grafica a variatiei biopotentialelor electrice ale creierului Inregistrate prin procedeui denumit *electroencefalo- grafie. EEG reprezinta o succesiune de unde sau ritmuri, ca- racterizate prin frecventa si amplitudine (exprimata In micro-voiti – pV). In mod normal, pe EEG se recunosc patru tipuri de unde: 1) affa, cu frecventa de 8-14 cicli/s, amplitudinea de 10-100 |J V, de forma sinusoidala In fusuri; 2) beta, mai rapi- de, cu frecventa de peste 14 cicli/s, amplitudinea de 5-30 V si forma neregulata; 3) teta, mai lente, cu frecventa de 4-7 cicli/s, amplitudinea pana la 70 V si forma larg sinusoidala; 4) delta, cele mai lente, cu frecventa sub 4 cicli/s, amplitudinea variabila, Intre 20-150 V si o forma sinusoidala de asemenea variabila. AspectuI EEG depinde semnificativ de circumstantele psihologice si fiziologice, modificandu-se mai mult sau mai putin tipic, In unele stari patologice. V. si electroencefalografie.
