ELECTROCUTARE, s. f. / electrocution, s. f. / electrocution. [‘Lng[. to electrocute, din gr. elektron = cfti.lili.m6ar, corp rare se du.tme.azii prin frecare; eng[. to execute = a. e^ec.uta.] Tulburarile provocate de trecerea curentului electric prin corp, din cauza contactului cu un conductor electric sau cu alte obiecte, aparate alimentate cu curent electric si neizolate In mod corespunzator. De regula curentui electric are o actiune mortala la tensiuni ce depasesc 350 V, dar factorul eel mai important este intensitatea, curentui de peste 0,08-0,1A peri-clitand viata.
