ELECTROCOHLEOGRAFIE, s. f. / electrocochleographie, s. f. / electrocochleography. [Cfr. elektron = ch.ifi.Cim6 ar, corp care se etectrize-CLza prin frec-are; [at. cochlea, gr. kokhlias = cochilu de mdo, graphein = a scrie.] Inregistrarea, prin inter- mediul unui acelectrod aflat In contact cu peretele intern al *casei timpanului, a potentialului bioelectric produs consecutiv unei stimulari sonore adecvate (die acustic). E. permite o eva-luare la nivelul segmentului periferic auditiv.
