EGESTIE, s. f. / egestion, s. f. / egestion. [Lat. egestio, -onis = wacnare., de. [a egerere = a evacua,] Eliminarea din organism, prin *defecatie, a resturilor alimentare ramase In in-testin nedigerate si, In consecinta, neabsorbite. V. si egesta. EGO, s. n. / ego, s. m. / ego. [Lat. ego = eu.] ~n limbajul psihanalizei, fractiunea de personalitate care echilibreaza for- tele carora Ie este supus individul, adica propriile sale impulsii (tendinte abisale), morala sa si realitatea exterioara.
