EDENTATIE, s. f. / edentation, s. f. / edentia, [Lat. edentare = a iasa ford din^i pe cmeva, de. [a e = faril; dens, -ntis =dinte..] 1) Starea unei persoane *edentate. 2) Lipsa unuia sau multor dinti de pe arcadele dentare, prin extractie sau prin cadere spontana (de diverse cauze). E. poate fi totala sau parti ala.
