ECOU, s. n. / echo, s. m. / echo. [C^r. ekho = ecou, sunet repetat.} Fenomendeterminat de reflexia undelor sonore sau ultrasonore la nivelul unei suprafete. Undele reflectate sunt mai reduse ca intensitate si perceptibile, fie auditiv (undele so-nore), fie prin inregistrare (ultrasunete).
