ECOPRAXIE, s. f. / echopraxie, s. f. / echopraxia. [Cfr. ekho = ecou, sune.t repetat; praxis =acfiune, prac.ticd, de Ca prat-tein = a CKf-iona,} Imitarea de catre bolnav a gesturilor, atitu-dinilor si miscarilor persoanelor din jur. Sin.: ecokinezie.
