ECHILIBRU, s. f. / 6qui libre, s. m. / balance, equilibrium. [Lat. ucquilibrium = tchi[i6ni, de. ia aequus = {.gai, libra =[iatantd. 1) Stare a unui biosistem care, supus unor factori perturbatori, Tsi mentine caracteristidle functionale (fiziologice) si structurale. Tipuri de e. mai importante In biologie si medi-cina sunt: a) e. dinamic: stare stationara a unui sistem, In care concentratia substantelor ramane constanta, desi se produc schimburi Intre diferitele compartimente din organism; b) e. fluent sau curgator, stare stationara a sistemelor deschise, carac-terizata prin raportui constant al produsului concentratiei com-pusilor rezultati din reactii fata de produsul concentratiei com-pusilor intrati in reactie; spre deosebire de *e. termodinamic, eel fluent se mentine cu consum de energie, dar cu o pro-ductie minima de *entropie (teorema lui Prigogine); c) e. hidric, starea organismului in relatie cu ingestia si excretia de apa si electroliti: d) e. nutritional (v.); e) e. termodinamic, stare stationara caracterizata prin *entropie maxima sau prin *energie libera minima. 2) Functie senzoriala care rezulta din rolurile nor-male si conjugate ale aparatului vestibular, vederii si sensibi-litatii profunde. Permite omului sa perceapa pozitia corpului sau si diferitele caracteristici ale miscarilor si deplasarilor pe care Ie efectueaza. Termenul in engl. inacest caz este balance.