DUPLICITATE, s. f. / duplicite, s. f. / duplicitas. [Lat. dupli- citas, -atis =pereche, dup^icitate, de [a dupli care =a duBCa fi duplum = dufiiu} Starea unui organ afectat de *duplicatie. Ex.: d. ureterala (prezenta unui ureter dublu pentru un singur rinichi, cu deschidere In vezica prin doua orificii distincte).
