DUPLICATIE, s. f. / duplication, s. f. / duplication. [Lot. duplicatio, -onis =dufilwt, lit. [a duplicare = a dudia fi duplum = du6(u.} 1) Dublare sau clivare a unui organ In doua parti egale. 2) Existenta In genoma doua copii ale ace-luiasi material genetic (cromozom sau fragment de cromozom, gena sau fragment genie). D. reprezinta un mecanismde diversificare genomica prin care se presupune ca au aparut si evoluat familiile de gene. Var.: duplicare. V. si duplicatie cromozomiala.
