DISTOCIE, s. f. / dystocie, s. f. / dystocia. [Cfr. dys = greu, deficit; tokos = nafte-re.] Termen prin care se denumeste ansamblul dificultatilor ce pot surveni In timpul na^terii, Tm- piedicand derularea normala a acesteia. Se disting: 1) D. di- namice, prin dinamica uterina insuficienta, excesiva sau nere- gulata. 2) D. mecanice, din cauza unui obstacol osos (modi-ficari patologice ale scheletului pelvin), muscular sau tumoral, sau un diametrumare fetal (d. a umerilor).
