DISFONIE, s. f. / dysphonie, s. f. / dysphonia. Cjr. dys =gnu, difidi; phone = voce.] Termen generic pentru orice tul-burare a *fonatiei In relatie cu o afectare morfologica paralitica sau functionala a „corzilor vocale. Uneori d. este consecinta lezarii centrilor nervosi. V. si anartrie, disartrie, dislalie.
