DISCHINEZIE, s. f. / dyskin6sie, dyscinesi e, s. f. / dysci-nesia, dyskinesia. [Cfr. dys =greu, dificit, kinesis = mifcare., de. la kinem = a misca.] 1) In semnificatia cea mai generala: perturbari ale miscarilor, fie voluntare, fie involuntare. In prac-tica, termenul este utilizat Indeosebi pentru miscarile care nu apartin unor categorii bine definite, cum sunt cele din *ate-toza sau din *coree. 2) Alterarea mecanismelor de reglare a „motilitatii organelor contractile. Termenul se refera Indeosebi la modificarea sincronismului functional motor al diferitelor seg-mente ale tubului digestiv, exprimat prin necoordonare, spas-me, pareza etc. Ex.: *d. biliara, ‘colopatie functionala cronica. Var.: diskinezie.
