DISAUTONOMIE, s. f. / dysautonomie, s. f. / dysautonomia. [Qr. dys = greu, dificiC; aufos ==sine msufi; nomos = ofiicei avand forta de [ego.] Denumire a ansamblului tulburarilor legate de perturbarile functionale ale ‘sistemului nervos vege-tativ. Exista d. familiale (*sindrom Riley-Day) si d. survenite In cursul neuropatiilor periferice, mai frecvente (In *diabet, *amiloi-doza, *poliradiculonevrita), sau In cazul degenerescentei com-plexe a sistemului nervos central (*sindrom Shy-Draeger). Expre-sia clinica a d. este dominata de *hipotensiunea ortostatica prin deficit noradrenergic si, mai rar, prin efecte colinergice pure (disparitia lacrimilor, salivei, transpiratiei, „pareza vezicala si gastrointestinala).
