DISARTRIE

0
7

DISARTRIE, s. f. / dysarthrie, s. f. / dysarthria. [Cjr. dys = gnu, dificil; arthroun = a rosti distinct.] Dificultate de vor-bire data de tulburarile motorii ale organelor de fonatie: limba, buzele, valul palatului etc. Var.: dizartrie.